Se vindecă hernia de disc fără operație? Kinetera Iași + CPTSD

Anatomia durerii

Ceea ce nu te omoară nu te face mai puternic. De cele mai multe ori te rupe, vertebră cu vertebră.

Muncă, suprasolicitare, extenuare: 30 de ani de efort cronic

Am trăit 14 ani în Epoca de Aur. M-am născut la țară, unde regimul comunist al lui Ceaușescu cerea copiilor să învețe munca la câmp și „datoria față de patrie” de la cele mai fragede vârste.
A fost un bine? A fost un rău?
Depinde de unghiul din care privești, dar mai ales de numărul de obligații versus drepturi avute.

📕Dacă ești interesat de comunism, citește 14 nuanțe de roșu.

Toată viața mea a fost structurată în jurul muncii fizice istovitoare și a unei extenuări psihice constante. Nu ocazional. Zilnic. Sistematic. Am emigrat singură în trei țări. M-am mutat de 25 de ori în 25 de ani. Am cărat mobilă și cutii, am urcat scări cu saci grei, vopsit, văruit, reamenajat — fără niciun ajutor.

Corpul meu a funcționat pe avarie, alimentat de cortizol. Sistemul nervos simpatic a rămas blocat în alertă continuă. Sunt epuizată de la 20 de ani. Dar într-o cultură în care „ceea ce nu te omoară te face mai puternic”, corpul meu n-a avut dreptul să spună „Gata. Stop.”

Hernia de disc nu apare brusc. Este o explozie lentă.

Am trăit ani întregi cu dureri de spate pe care le consideram „logice”. Nu erau. Erau semne patologice. Rupturi silențioase. Hernii de disc în formare. La 49 de ani, corpul a cedat. Trei episoade în trei zile:

Dislocare toracică, la ridicarea unei greutăți.
Fenomen similar în zona de mijloc.
Blocaj lombar complet – durere atroce, nu mă mai puteam îndrepta.

Oamenii m-au întrebat: „Dar până acum nu ai avut dureri de spate?”
Inițial, am spus „nu”, pentru că eram atât de obișnuită cu durerea, încât nu o mai clasificam. De trei ani însă, îi spuneam fratelui meu: „Parcă am un cuțit în spate.” O lună, uneori două, la fiecare val de frig, durerea revenea — înjunghietoare, radiantă spre torace.

Zona lombară îmi dădea dureri groaznice de pe la 30 de ani. Locuind izolat, făceam cumpărături pe jos, cărând greutăți imposibile. Am încercat: genți cu roți, distribuție mai bună a greutății. Degeaba. Ajungeam acasă, mă întindeam, luam un calmant, dar coloana deja se rupea în interior. Nu mi-am dat seama până n-a pocnit.

Diagnosticul: cum afli dacă ai hernie de disc

RMN-ul este metoda principală care permite vizualizarea clară a discurilor intervertebrale și a nervilor spinali. Radiografia evidențiază doar structura osoasă, iar CT-ul oferă o imagine parțială. Doar RMN-ul arată cu precizie starea reală a coloanei.

Rezultatul a fost fără echivoc: două hernii dorsale, una lombară și alte afecțiuni vechi. Diagnosticul era stabilit.
Medicul de recuperare mi-a indicat pașii de urmat: fizioterapie imediată și susținută. Repaus. Nimic efort.

Așa am ajuns la Kinetera, un centru din Iași dedicat recuperării și prevenției medicale, specializat în kinetoterapie, fizioterapie (inclusiv TECAR), masaj terapeutic și programe adaptate întregii familii — pentru că, întâmplător, eram în oraș exact în momentul în care am primit trimiterea.

Herniile NU sunt permanente

Când am văzut rezultatul, m-am prăbușit psihic. Locuiesc singură, departe de toți și toate. Mă întrebam: cum s-a ajuns aici? Ce fac? Cum o să mă descurc?

Am auzit toate miturile:

„Am hernie de 20 de ani.”
„Trebuie să mă operez.”
„Nu s-a vindecat niciodată.”

Fals.

Majoritatea herniilor NU sunt de operat.
Se tratează. Se stabilizează. Se reabsorb.
Dar ai nevoie de pauză. De tratament. De disciplină.

Te rog să iei aminte că nu toți pacienții se vindecă fără intervenții invazive.
În cazuri de compresie severă a nervului, deficite neurologice, slăbiciune musculară, se poate impune intervenția chirurgicală.

Stresul cronic nu este doar „tensiune”. Este traumatizare.

Nu vin numai cu o istorie de „spate muncit”. Port în corp trauma complexă (C-PTSD) — o traumă neurodezvoltativă cronică în care sistemul nervos simpatic rămâne blocat în fight-or-flight (luptă sau fugi) timp de decenii.

Corpul meu a trăit parcă într-un recipient etanș, încordat, gata de pericol, pe punctul de explozie.

Producția de cortizol a fost constant excesivă, menținută la pragul neurotoxicității timp de decenii. Sistemul parasimpatic — responsabil de relaxare, digestie și refacere — a rămas cronic inactiv, incapabil să oprească efectele devastatoare ale stresului sistemic și ale suprastimulării cotidiene.

Asta nu întărește corpul. Asta îl detonează. Boom!

Afantazie, ADHD și burnout: imposibilitatea de a coopera cu propriul corp

Afantazie: nu pot crea imagini mentale. Când cineva spune „vizualizează coloana”, nu pot.
ADHD? Am crezut mult timp. Dar nu era neatenție. Era suprasolicitare neurofiziologică.
Burnout: nu la 45. La 20 a început. Și a ros tot. Organe, fibre, claritate mintală, suflet.

CPTSD: trauma care blochează corpul

Mușchii mei nu se relaxează. Corpul nu recunoaște starea de repaus. Trăiește în alertă permanentă, chiar și în absența oricărui pericol. Spațiile sigure nu sunt procesate ca atare. Sistemul nervos simpatic domină.

Fobia medicală severă complică orice formă de intervenție: în loc să urmez indicațiile, corpul blochează respirația exact când ar trebui să o regleze. Comenzile nu sunt executate — sunt inversate sau întrerupte.
Respirația se oprește. Inspirația se confundă cu expirația. Tonusul muscular se contractă brusc. Zero coordonare.

Atacurile de panică sunt autonome. Nu pot fi anticipate, nici controlate. Inima accelerează brutal. Fiecare fibră tremură. O mână invizibilă pare că mă strânge de gât. Îmi taie aerul. Mă sufoc.

Ironie biologică

Sistemul care distruge sănătatea mintală, care tensionează mușchii până la blocaj, care accelerează inima și retează respirația, poartă numele de „simpatic”. Nimic mai antipatic. Este călăul care te surghiunește din interior, îți strânge gâtul și te paralizează în plin calm aparent. Nu face diferența între blândețe și amenințare, între un spațiu sigur și o închisoare. E genul de prieten care te împinge în prăpastie și apoi te privește cu dispreț când țipi.

Asenzorie – neurodivergența afectivă

Am conceptualizat o condiție neuroafectivă pe care am numit-o asenzoria:
Absența completă a afectivității înalte – siguranță, validare, apartenență, protecție – pentru că ele nu au existat niciodată în dezvoltarea mea. Nu au fost învățate, nu au fost interiorizate.

📎 Detalii aici: Asenzoria – neurodivergența afectivă completă

Fobie medicală și nealiniere între minte și corp

Chiar și în centre non-medicale, corpul meu reacționează la prezență ca la pericol.
Când terapeutul îmi spune „Inspiră, expiră”, corpul meu face contrariul sau își blochează respirația.

La Kinetera, am fost susținută. Cu rezultatul RMN în mână, am urmat terapia fizică.
Teo, kinetoterapeuta, mi-a spus:

„Ascultă-ți corpul, el știe ce să facă.”
I-am explicat: corpul meu nu știe. Și a înțeles.

Teo a stat lângă mine și a repetat ori de câte ori a fost nevoie — până când corpul și mintea au început să lucreze la unison.
A fost nevoie de ghidaj repetat, de efort continuat: inspirație, expirație, din nou și din nou — până când, treptat, a început să se contureze un început de cooperare între corp și minte.

Drumul spre aliniere este lung. Și nu poate fi grăbit.

De aceea am introdus aceste condiții care, la prima vedere, par fără legătură cu o patologie mecanică: afantazia, asenzoria, CPTSD-ul, burnoutul. Ele nu sunt simple etichete clinice. Sunt structuri de fond care definesc un corp aflat în disociere fiziologică, un sistem nervos hiperactivat, un mecanism afectiv dezarticulat. Nu este vorba de lipsă de voință, de indiferență sau de evitare. Este rezultatul direct al expunerii cronice la cortizol, al absenței parasimpaticului funcțional și al imposibilității de a sincroniza mintea și corpul după o viață întreagă trăită în hipervigilență.

Masajul Ancăi – intervenție somatică, nu răsfăț

Corpul meu nu se relaxează la comandă. Nu poate „să se lase în mâinile cuiva”. Nu știe cum.

Dar Anca, terapeuta de la Kinetera, a lucrat altfel. Nu senzorial. Ci terapeutic. Cu presiune controlată, precizie, empatie tactilă. A fost prima atingere pe care nu am simțit-o ca invazie, ci ca asistență.

Ce să faci dacă ai hernie de disc

Fă un RMN – este cea mai precisă metodă de diagnostic.
💸 Da, este scump. Și da, doare să știi că omul de rând nu își permite să aibă grijă de el.
Mergi la un medic de recuperare medicală, nu direct la terapeut.
Respectă traseul recomandat – terapia fizică nu se improvizează.
Nu ignora trauma. Hernia nu e doar mecanică. Este istorie corporală.

Kinetera Iași – tratament post-traumatic individualizat

Clinica Kinetera nu mi-a „reparat coloana”. Mi-a oferit o echipă, Teo și Anca – profesioniști care au știut să intervină într-un corp traumatizat sever, cu un nivel rar de empatie, acuratețe clinică și umanitate funcțională.

Dacă ești din Iași sau din împrejurimi și te confrunți cu hernii de disc, dureri cronice, disfuncții musculo-scheletale, un organism epuizat de suprasolicitare fizică și o minte suprastimulată:

👉 Programează-te la Kinetera.
👉 Solicită sesiuni individuale de kinetoterapie cu Teo, pentru reeducarea respirației, reconstrucția controlului neuromotor și refacerea conexiunii posturale.
👉 Programează o ședință de masaj terapeutic cu Anca. Dar nu orice masaj — ci o intervenție somatică aplicată, cu o cunoaștere precisă a anatomiei și fasciei, capabilă să acționeze punctual pe lanțurile miofasciale blocate, contracturi cronice și aderențe musculare.

Tratamentul manual oferit de Anca nu urmează un protocol rigid, ci o lectură tactilă fină a corpului, ghidată de feedback neuromuscular și de experiență clinică integrată. De la zona occipitală la mușchii paraspinali, de la scapule la zona sacroiliacă, fiecare grupă musculară este abordată cu o tehnică specifică:
— descleștarea țesutului conjunctiv prin manipulare miofascială,
— eliberare profundă a punctelor trigger,
— drenaj muscular limfatic direcționat,
— presiune gradată pentru detensionarea neuromotorie.

A fost primul masaj în care am simțit, obiectiv, că fiecare strat de tensiune a fost cartografiat, mobilizat și decuplat. Dacă n-aș avea afantazie, aș fi putut jura că îmi imaginez o asemenea precizie somatică.

Fără a reduce contribuția celorlalți:

Menționez că echipa Kinetera este alcătuită din mai mulți terapeuți specializați. Deși nu am interacționat direct cu toți, am remarcat, pe parcursul sesiunilor, o coerență remarcabilă în etica profesională, în calitatea intervențiilor și în modul de comunicare cu pacienții. Această consistență inspiră încredere și reflectă un standard clar asumat la nivelul întregii echipe.

Relații cu pacienții

Încă de la intrare, ești întâmpinat cu zâmbet și deschidere, într-un mod care transmite siguranță și respect. Persoanele de la recepție sau coordonare se implică activ în a găsi variante viabile pentru programări, adaptându-se constant nevoilor individuale.
Disponibilitatea și atenția lor la detalii contribuie esențial la fluiditatea întregului parcurs terapeutic.

Cum te poate ajuta centrul medical Kinetera în recuperarea după hernia de disc și alte afecțiuni

Cabinetul medical Kinetera din Iași oferă terapii fizice specializate, dedicate recuperării holistice după hernia de disc, precum și masaj terapeutic pentru coloana vertebrală și corecție posturală.

De asemenea, pune la dispoziție tratamente non-chirurgicale pentru durerile lombare, precum și soluții eficiente pentru afecțiuni musculoscheletale, neurologice și tulburări de mobilitate.

Clinica de recuperare fizică Kinetera din Iași funcționează în două locații accesibile:

Strada Colonel Langa nr. 15 – în centrul orașului, aproape de Primărie
Aleea Tudor Neculai nr. 45C – în zona Nicolina

Echipa lor este experimentată și lucrează cu pacienți de toate vârstele, de la copii la bătrâni, demonstrând astfel o abordare empatică și adaptată nevoilor fiecăruia.

Experiența mea a fost marcată de atenția și profesionalismul cu care am fost asistată în toate etapele procesului de recuperare.

Fizioterapia reprezintă un ansamblu de metode terapeutice ce folosesc mijloace fizice precum exerciții, masaje, electroterapie, ultrasunete, laser și terapia TECAR. Acestea au ca scop:

ameliorarea durerii
reducerea inflamației
refacerea funcțională a zonelor afectate
prevenirea recidivelor

Kinetoterapia, o ramură esențială a fizioterapiei, constă în exerciții personalizate, menite să întărească musculatura, să îmbunătățească mobilitatea articulară și să restabilească echilibrul corporal. La Kinetera, fiecare program kinetoterapeutic este adaptat conform diagnosticului și istoricului medical al pacientului, asigurând o recuperare eficientă și durabilă.

Terapiile complementare aplicate în cadrul Kinetera includ:

Electroterapia: stimularea musculaturii și a nervilor prin curenți electrici de joasă frecvență, pentru reducerea durerii și relaxarea țesuturilor tensionate.
Ultrasunetele terapeutice: unde sonore de înaltă frecvență ce pătrund în țesuturi, accelerând procesele de vindecare și reducând inflamația.
Terapia TECAR: utilizarea curenților de radiofrecvență pentru stimularea circulației sanguine și regenerarea țesuturilor, cu efecte pozitive în ameliorarea durerilor și refacerea musculară.
Masajul terapeutic: o tehnică specializată care eliberează tensiunile acumulate, crește fluxul sanguin local și susține procesul de refacere a țesuturilor afectate.

Această combinație de metode, aplicate de o echipă cu experiență și atenție la nevoile pacientului, a fost fundamentală în procesul meu de recuperare.

Intervenția nu urmărește doar calmarea simptomelor, ci refacerea funcțională completă a corpului, adaptată în special situațiilor cronice.

Așa cum am spus, Kinetera nu este un spațiu destinat relaxării obișnuite, ci un centru dedicat intervenției medicale integrate, în care fiecare pacient beneficiază de o evaluare detaliată și de un plan personalizat de tratament.

Dacă te confrunți cu hernie de disc, dureri cronice, probleme de mobilitate sau alte afecțiuni musculoscheletale, un consult și un program adecvat la Kinetera pot contribui semnificativ la îmbunătățirea calității vieții tale.

Pentru programări și detalii suplimentare, poți vizita site-ul oficial al clinicii: https://kinetera.ro sau pagina de Facebook: https://www.facebook.com/kinetera.ro.

De ce am scris despre Kinetera Iași, Teo și Anca?

Pentru că merită.
Și nu, nu m-a plătit nimeni și nu mi-a cerut nimeni. Am scris din proprie inițiativă, așa cum am mai făcut și în trecut despre oameni, locuri și gesturi care mi-au redat, măcar pentru o clipă, încrederea în natura umană — și în ideea că în România încă există cabinete medicale și de recuperare unde se lucrează competent și respectuos.

Exemplu pe alt blog al meu:

📎https://frumusetesisuflet.blogspot.com/2019/12/cand-imposibilul-devine-posibil-mos.html

Așa cum am scris și aici, despre clinica stomatologică Zâmbește și despre Dr. Diana Zăpodeanu:
📎La dentist cu fobii și afantazie

Și dacă vrei să înțelegi ce m-a împins să mai deschid încă un blog — al câtelea? o sută douăzeci, poate? — am explicat aici:
📎Despre acest blog

Imagine simbolică a unei coloane vertebrale fisurate, sub greutatea traumei, herniei de disc și epuizării cronice prin muncă

Numele meu este Cristina Gherghel.
Sunt scriitoare și cercetătoare independentă, cu expertiză în neurodivergență, traumă și abuz psihologic. Interesul meu este în neuroștiință și psihologia dezvoltării, cu un accent particular pe concepte clinice precum:
– afantazia (absența imaginației mentale)
– asenzoria (lipsa răspunsurilor afective esențiale)
– tulburările de personalitate
– tulburările afective (mood disorders)

Pentru detalii suplimentare despre activitatea mea, accesează:
🔗 https://pentrucamerita.blogspot.com/p/despre-autor-cristina-gherghel.html

Dacă ești interesat să-mi citești cărțile, apasă aici:

📘 Cărți electronice în ambele limbi, română și engleză: Disponibile pe Google Play
📘 Cărți tipărite în limba engleză: Disponibile pe Amazon

La dentist cu fobii și afantazie: Jurnalul unui pod dentar căzut în Bulgaria și salvat la Iași

Să mergi la dentist nu e niciodată o plimbare în parc

Pentru mulți, e o încercare care provoacă transpirații reci, tremurături sau chiar atacuri de panică. Și nu, nu sunt doar „fricoasă neurodivergentă.”

Cu mare rușine, la aproape 50 de ani, cu o viață întreagă de experiențe în patru țări, când vine vorba de medici – inclusiv dentiști – reacționez ca un copil speriat.

De ce?

Pentru că fobiile medicale nu sunt alegeri și nici jocuri de copii.

Frica de dentist, numită dentofobie, este una dintre cele mai comune fobii, afectând până la 20% din populație – fiind chiar mai frecventă decât frica de înălțimi, conform unor studii.

Frica de injecții, cunoscută ca tripanofobie, e o altă bătălie pe care o duc, la fel ca mulți alți oameni.

Teama paralizantă de doctori și de ambiente medicale – iatrofobia – inclusiv de halatul alb, uniforma verde, mirosul de spital sau sunetul instrumentelor, nu se controlează prin simplă voință.

Pentru că sunt neurodivergentă, printre altele, cu afantazia globală și asenzorie: o condiție în care mintea nu produce sau reproduce anumite trăiri pe care nu le-am internalizat în copilărie, trupul meu simte totul fără nicio barieră psihologică care să amortizeze șocul trăirilor negative.

Dacă vrei să afli mai multe despre conexiunea dintre neurodivergență și traumă, aici scriu pe acest subiect. Mai mult, dezvolt teme din psihologia neurodezvoltării, și descriu alte condiții cum ar fi:

asexualitate
anauralie
anhedonie
și altele.

Cum mi-am pierdut podul dentar (și încrederea în stomatologii bulgari)

Momentul care a schimbat totul a fost unul cât se poate de banal: o stafidă, în Bulgaria. Mestecam relaxată niște fructe uscate pe malul mării când am simțit că unul dintre podurile dentare — pe care îl port de la 25 de ani — s-a mișcat.

Primul gând?
Negarea. „Doar mi s-a părut.”
Când podul s-a desprins complet, mâța s-a transformat în urs.
Prima tentativă de reparare a fost un dezastru comunicativ. Am găsit un cabinet local.
Problema?
Eu nu vorbesc bulgară, iar dentista nu înțelegea engleză. Singurele noastre cuvinte comune au fost:

„Yes.”
„No.”
„Pay now.”

Cum ne-am înțeles?
Îi trimisesem în prealabil un mesaj tradus automat, în care explicam ce și cum.
A „reparat” podul?
Nu. Într-un cuvânt.
În mai multe: nimic din ce a făcut nu a fost corespunzător. M-a pus să strâng din dinți cât pot de tare — deși aveam un dinte care mă durea și nu mai aveam putere în maxilar.
Cum să-i explic că mă doare dintele de sus și nu pot?

Cum să o informez că domnișoara stomatolog Diana Zăpodeanu, dentista mea de încredere de la cabinetul stomatologic Zâmbește din Iași, face nenumărate ajustări înainte de a fixa orice lucrare definitiv?
Că verifică poziția, mușcătura, presiunea — și abia apoi mă roagă să țin gura nemișcată, ca adezivul să se fixeze?

Cum să redau toate astea? Prin mimă? Ca maimuțele?
Vorbim de poduri dentare, nu de banane.

Era evident că nu așa se fixează un pod dentar. Oricine și-ar fi dat seama de asta.
Am plătit cu inima grea, fără zâmbet, iar în zece minute podul era deja jos. Exact cum știam că se va întâmpla.

Nu, nu te gândi automat că sunt pesimistă, cinică sau „am atras” eșecul cu gânduri negative. Chiar am sperat în miracole. Dar realitatea n-a cooperat.

A doua tentativă, la alt cabinet stomatologic, a avut un rezultat aproape identic.

Cum eram în Bulgaria pe termen lung, fără niciun plan de întoarcere în România, m-am resemnat. Am decis să ignor problema și să mănânc doar pe o parte. Așa au trecut două sau poate trei luni. Uitasem cum e să poți mesteca normal. Și nu numai că era incomod, dar problemele abia începeau – toate din cauza masticației unilaterale:

dureri de cap constante
tulburări digestive
dinții de sus au început să mă doară — parcă fără motiv

Nu, să nu crezi că astea sunt singurele mele suferințe cu dinții. Și nici că au început recent. Eram doar o copiliță când mi s-au scos primele două măsele, imediat după căderea comunismului. Acel moment, aparent banal, a declanșat un lanț întreg de complicații care, ani mai târziu, m-au obligat să investesc o avere în poduri dentare realizate în Italia.

Și mai știu ceva: sunt oameni care și-au pierdut aproape toți dinții și nici nu se gândesc să meargă la stomatolog.
De unde bani?
Toți avem priorități.
Iar când nu există posibilități financiare, ce faci?
Rozi pe dinții din față — dacă-i mai ai — ca un hamster.
Nu e de râs. Cunosc mulți oameni în situația asta. E tragic.

Întoarcerea acasă: Salvarea la cabinetul „Zâmbește” din Iași

Dintr-odată, a trebuit să mă întorc în România. M-am găsit în Iași și m-am dus la dentista mea: domnișoara doctor Diana Zăpodeanu. Când a auzit cât am stat știrbă, a făcut cruce și a scuipat în sân – glumesc, desigur.

Ce vreau să spun este că niciodată nu aștepți trei luni ca să pui un pod dentar la loc. În fine, a acceptat să mă ajute, ca de obicei.

Problema a fost că în acest timp în care am molfăit doar pe o parte, și din cauza bruxismului (scrâșnitul din dinți în timpul somnului), mi s-au mutat dinții și podul nu a mai intrat.

A fost de muncă, nu glumă, dar doamnișoara doctor stomatolog de la cabinetul stomatolog Zâmbește, cu răbdarea și priceperea care o caracterizează, a lucrat cu calm și precizie până când totul a fost în ordine.

Vreau să zic, în Bulgaria, doamna stomatolog mi-a propus, prin mesaj, să-mi facă alt pod după ce i-am spus că mi-a căzut aproape instant. Și-așa am înțeles că nu a făcut ce trebuia de la început, ca să aibă motiv să-mi propună o lucrare nouă. Că pe acolo, clienții sunt cu ciubote roșii.

Cine-și permite poduri dentare așa?

Străinii — că ăstora — turiști sau imigranți, ne cad banii din cer.

Și dacă tot am ajuns la cabinet după vreo trei ani de la ultima vizită, a fost necesar un detartraj complet.

Și pentru că o problemă nu vine niciodată singură, am avut o carie de reparat și a fost necesar tratament pentru un dinte care mă durea de aproximativ 20 de ani. Acest dinte fusese deja devitalizat de trei ori, de către trei medici diferiți, în Italia. Sper ca tratementul (încă în lucru), să mă scutească de acea durere absurdă, care n-ar trebui să existe.

Pe lângă acestea, am o nevoie urgentă de o gutieră care să-mi protejeze noaptea, din cauza bruxismului, ceea ce a mai rămas din dantura mea.
Eu nu scrâșnesc neapărat, dar strâng foarte tare din gură în timpul somnului (încleștez gura, dinte pe dinte), iar asta se încadrează tot la bruxism.

De ce doamnișoara doctor Diana Zăpodeanu este diferită

Păi, în primul rând îmi cunoaște istoricul și înțelege fobiile mele.

Apoi, pentru că are empatie, nu minimalizează teama și are răbdare cât pentru o mie de dentiști.

Am vorbit cu mulți oameni și fiecare are cabinetul lui preferat și dentistul „de suflet,” dar eu, numai la doamnișoara doctor Zăpodeanu am curajul să merg. Dânsa a înțeles ce înseamnă să trăiești cu frica de doctori și injecții și s-a adaptat cerințelor mele.

Ca o paranteză, când devin vănătă, îmi amintește să respir, că este voie.

Indiferent de ambientul medical în care mă găsesc, din cauza fobiilor, fac involuntar un exercițiu de rezistență la reținerea respirației. Sunt sigură că-mi va folosi la ceva, într-o zi.

Importanța unui pod dentar și a sănătății orale pe termen lung

Te întrebi ce sunt podurile dentare?

Sunt lucrări protetice fixe, realizate de obicei din:

ceramică
zirconiu
metal-ceramică

...care înlocuiesc unul sau mai mulți dinți lipsă, ancorându-se pe dinții vecini.

Denumirea de „pod” nu este întâmplătoare – exact ca un pod adevărat, această lucrare leagă două puncte stabile și umple un gol. În cazul dinților, acel „gol” vine la pachet cu rușine, disconfort, dificultăți la mestecat și, nu în ultimul rând, probleme de sănătate orală pe termen lung.

Nu vorbim doar de estetică. Vorbim de funcționalitate, de o masticație corectă, de evitarea migrării dinților rămași, de prevenirea tensiunii articulare și a durerilor de cap.

Fără un pod, dinții vecini pot migra, înclina sau chiar ieși din alveolele lor.
Mestecarea incorectă poate duce la suprasolicitarea articulației temporo-mandibulare.
Presiunea neuniformă afectează echilibrul maxilar și poate cauza dureri cronice de cap.

Când îți cade un pod dentar – cum mi s-a întâmplat mie –, nu e doar „a, mă duc să mi-l pun la loc”.

Nu. Ai nevoie de un stomatolog priceput, care înțelege nu doar anatomia danturii, ci și spaima omului care stă pe scaunul stomatologic cu o istorie întreagă de fobii în spate.

De ce recomand cabinetul stomatologic Zâmbește din Iași cu încredere

Vreau s-o spun fără să sune a reclamă – deși îmi doresc din tot sufletul să ajungă la cât mai mulți oameni care au probleme cu dinții și se tem de dentist care știu că nu mai pot amâna.

Cabinetul stomatologic Zâmbește e locul în care m-am simțit pentru prima oară tratată ca pacient care contează. Acest sentiment i se datorează doamnei doctor stomatolog Diana Zăpodeanu – o profesionistă care nu doar că și-a făcut meseria cu migală și precizie, dar care a înțeles cât de important e să respiri în ritmul pacientului, să nu forțezi, să nu minimalizezi și să nu grăbești. Să știi când să spui „Gata pentru azi. Continuăm mâine.”

Fobiile medicale sunt reale

Nu sunt fițe, nu sunt lipsă de maturitate. Sunt condiții care se instalează, de multe ori, încă din copilărie, pe fondul unor experiențe traumatice.

Eu, de exemplu, nu pot nici măcar să stau în sala de așteptare a unei policlinici fără să mi se încleșteze maxilarul. Simt frig în oase, tremur din motive imposibil de explicat logic și-mi vine să fug. La dentist, acest efect se amplifică. Numai cât mă gândesc, mă apucă oroarea.

Uneori, fobiile dentare sunt însoțite de bruxism, de hiperventilație sau chiar de episoade de disociere. Nu e doar „nu-mi place,” sau „mi este frică.” E un sistem de apărare al corpului care spune „acolo e pericol, acolo nu mai controlezi nimic.”

De aceea, nu poți merge „la orice dentist.” Pentru cineva fără astfel de fobii, poate fi greu de înțeles. Dar pentru noi, cei care trăim cu ele, contează enorm să știm că cel din fața noastră nu doar că are experiență medicală, dar are și o răbdare nemăsurabilă și un fel de empatie, care nu se învață în facultate.

Cabinetul Zâmbește e curat, luminos, discret, cu personal amabil, dar mai ales cu o atmosferă care nu te face să simți că ești într-un spațiu medical agresiv. E locul unde poți merge chiar și dacă nu ai dureri, doar pentru un detartraj (așa cum am zis: ia încearcă să zici cuvântul cu voce tare – „detartraj.” Eu nu pot din prima, dar e vital să știi ce înseamnă și să-l faci măcar o dată pe an).

Un simplu detartraj poate preveni afecțiuni gingivale, respirație urât mirositoare și alte complicații care vin, inevitabil, dacă tot amâni.

Cabinetul oferă servicii complete:

detartraj
tratament carii
poduri dentare
albire
urgențe stomatologice și multe altele.

La Zâmbește toate problemele tale dentare sunt luate în serios.

O lecție importantă învățată: Nu ignora problemele dentare

Am trăit trei luni fără pod, am plătit prețul și am învățat o lecție importantă: „Nu poți ignora problemele dentare.”

Și știi ce este trist?

Că sunt oameni care, din frică, ajung să evite dentistul ani întregi, până când nu se mai poate face nimic fără extracții, implanturi sau tratamente complicate și costisitoare. Nu doar pentru că nu aveau bani sau timp, ci pentru că le era pur și simplu frică — frică alimentată de experiențe traumatice cu doctori și dentiști lipsiți de empatie.

De aceea am scris acest text, care nu e despre mine, ci despre ideea că, dacă am reușit eu, cu toate fobiile mele medicale, să trec printr-o astfel de experiență în mod suportabil (de mai multe ori), înseamnă că se poate.
Și se poate în locuri în care medicii sunt oameni, nu doar tehnicieni.
Se poate dacă ai norocul să dai peste cineva ca domnișoara doctor Diana Zăpodeanu, care știe să repare nu doar poduri dentare, ci și punți de încredere între pacient și actul medical.

Concluzie: Un zâmbet nou, cu speranță și încredere

Dacă îți este frică de dentist, sau pur și simplu ai nevoie de unul bun, în cabinetul stomatologic Zâmbește este locul unde frica ta este luată în serios, iar calitatea tratamentului este prioritară.

Locații:

📍 Iași: Șoseaua Nicolina nr. 20

📍 Pașcani: Str. Izvoarelor nr. 8

Recomand din toată inima acest cabinet și pe domnișoara doctor Diana Zăpodeanu – singura în care am încredere.

P.S. Dacă ai amânat ani de zile din cauza fricii, nu e prea târziu. Eu am reușit să trec peste – și tu poți. Primul pas e cel mai greu.

Glumesc. O să fie mereu greu. Dar dacă-ți zâmbește cu răbdare și înțelegere un doctor stomatolog precum Diana Zăpodeanu... inevitabil, va fi bine.

Pentru mai multe detalii și contact, apasă aici:

Mulțumesc pentru atenție.

Dacă ai găsit util conținutul, te aștept să revii și la următoarele articole. Simte-te liber să lași un comentariu, să distribui sau să împărtășești cu prietenii.

– afantazia (absența imaginației mentale)
– asenzoria (lipsa răspunsurilor afective esențiale)
– tulburările de personalitate
– tulburările afective (mood disorders)