Să mergi la dentist nu e niciodată o plimbare în parc
Pentru mulți, e o încercare care provoacă transpirații reci, tremurături sau chiar atacuri de panică. Și nu, nu sunt doar „fricoasă neurodivergentă.”
Cu mare rușine, la aproape 50 de ani, cu o viață întreagă de experiențe în patru țări, când vine vorba de medici – inclusiv dentiști – reacționez ca un copil speriat.
De ce?
Pentru că fobiile medicale nu sunt alegeri și nici jocuri de copii.
Frica de dentist, numită dentofobie, este una dintre cele mai comune fobii, afectând până la 20% din populație – fiind chiar mai frecventă decât frica de înălțimi, conform unor studii.
Frica de injecții, cunoscută ca tripanofobie, e o altă bătălie pe care o duc, la fel ca mulți alți oameni.
Teama paralizantă de doctori și de ambiente medicale – iatrofobia – inclusiv de halatul alb, uniforma verde, mirosul de spital sau sunetul instrumentelor, nu se controlează prin simplă voință.
Pentru că sunt neurodivergentă, printre altele, cu afantazia globală și asenzorie: o condiție în care mintea nu produce sau reproduce anumite trăiri pe care nu le-am internalizat în copilărie, trupul meu simte totul fără nicio barieră psihologică care să amortizeze șocul trăirilor negative.
Dacă vrei să afli mai multe despre conexiunea dintre neurodivergență și traumă, aici scriu pe acest subiect. Mai mult, dezvolt teme din psihologia neurodezvoltării, și descriu alte condiții cum ar fi:
- asexualitate
- anauralie
- anhedonie
- și altele.
Cum mi-am pierdut podul dentar (și încrederea în stomatologii bulgari)
Momentul care a schimbat totul a fost unul cât se poate de banal: o stafidă, în Bulgaria. Mestecam relaxată niște fructe uscate pe malul mării când am simțit că unul dintre podurile dentare — pe care îl port de la 25 de ani — s-a mișcat.
Negarea. „Doar mi s-a părut.”
Când podul s-a desprins complet, mâța s-a transformat în urs.
Prima tentativă de reparare a fost un dezastru comunicativ. Am găsit un cabinet local.
Problema?
Eu nu vorbesc bulgară, iar dentista nu înțelegea engleză. Singurele noastre cuvinte comune au fost:
- „Yes.”
- „No.”
- „Pay now.”
Îi trimisesem în prealabil un mesaj tradus automat, în care explicam ce și cum.
A „reparat” podul?
Nu. Într-un cuvânt.
În mai multe: nimic din ce a făcut nu a fost corespunzător. M-a pus să strâng din dinți cât pot de tare — deși aveam un dinte care mă durea și nu mai aveam putere în maxilar.
Cum să-i explic că mă doare dintele de sus și nu pot?
Că verifică poziția, mușcătura, presiunea — și abia apoi mă roagă să țin gura nemișcată, ca adezivul să se fixeze?
Vorbim de poduri dentare, nu de banane.
Am plătit cu inima grea, fără zâmbet, iar în zece minute podul era deja jos. Exact cum știam că se va întâmpla.
Nu, nu te gândi automat că sunt pesimistă, cinică sau „am atras” eșecul cu gânduri negative. Chiar am sperat în miracole. Dar realitatea n-a cooperat.
A doua tentativă, la alt cabinet stomatologic, a avut un rezultat aproape identic.
Cum eram în Bulgaria pe termen lung, fără niciun plan de întoarcere în România, m-am resemnat. Am decis să ignor problema și să mănânc doar pe o parte. Așa au trecut două sau poate trei luni. Uitasem cum e să poți mesteca normal. Și nu numai că era incomod, dar problemele abia începeau – toate din cauza masticației unilaterale:
- dureri de cap constante
- tulburări digestive
- dinții de sus au început să mă doară — parcă fără motiv
Nu, să nu crezi că astea sunt singurele mele suferințe cu dinții. Și nici că au început recent. Eram doar o copiliță când mi s-au scos primele două măsele, imediat după căderea comunismului. Acel moment, aparent banal, a declanșat un lanț întreg de complicații care, ani mai târziu, m-au obligat să investesc o avere în poduri dentare realizate în Italia.
De unde bani?
Toți avem priorități.
Iar când nu există posibilități financiare, ce faci?
Rozi pe dinții din față — dacă-i mai ai — ca un hamster.
Nu e de râs. Cunosc mulți oameni în situația asta. E tragic.
Întoarcerea acasă: Salvarea la cabinetul „Zâmbește” din Iași
Dintr-odată, a trebuit să mă întorc în România. M-am găsit în Iași și m-am dus la dentista mea: domnișoara doctor Diana Zăpodeanu. Când a auzit cât am stat știrbă, a făcut cruce și a scuipat în sân – glumesc, desigur.
Ce vreau să spun este că niciodată nu aștepți trei luni ca să pui un pod dentar la loc. În fine, a acceptat să mă ajute, ca de obicei.
Problema a fost că în acest timp în care am molfăit doar pe o parte, și din cauza bruxismului (scrâșnitul din dinți în timpul somnului), mi s-au mutat dinții și podul nu a mai intrat.
A fost de muncă, nu glumă, dar doamnișoara doctor stomatolog de la cabinetul stomatolog Zâmbește, cu răbdarea și priceperea care o caracterizează, a lucrat cu calm și precizie până când totul a fost în ordine.
Vreau să zic, în Bulgaria, doamna stomatolog mi-a propus, prin mesaj, să-mi facă alt pod după ce i-am spus că mi-a căzut aproape instant. Și-așa am înțeles că nu a făcut ce trebuia de la început, ca să aibă motiv să-mi propună o lucrare nouă. Că pe acolo, clienții sunt cu ciubote roșii.
Cine-și permite poduri dentare așa?
Străinii — că ăstora — turiști sau imigranți, ne cad banii din cer.
Și dacă tot am ajuns la cabinet după vreo trei ani de la ultima vizită, a fost necesar un detartraj complet.
Și pentru că o problemă nu vine niciodată singură, am avut o carie de reparat și a fost necesar tratament pentru un dinte care mă durea de aproximativ 20 de ani. Acest dinte fusese deja devitalizat de trei ori, de către trei medici diferiți, în Italia. Sper ca tratementul (încă în lucru), să mă scutească de acea durere absurdă, care n-ar trebui să existe.
Eu nu scrâșnesc neapărat, dar strâng foarte tare din gură în timpul somnului (încleștez gura, dinte pe dinte), iar asta se încadrează tot la bruxism.
De ce doamnișoara doctor Diana Zăpodeanu este diferită
Păi, în primul rând îmi cunoaște istoricul și înțelege fobiile mele.
Apoi, pentru că are empatie, nu minimalizează teama și are răbdare cât pentru o mie de dentiști.
Am vorbit cu mulți oameni și fiecare are cabinetul lui preferat și dentistul „de suflet,” dar eu, numai la doamnișoara doctor Zăpodeanu am curajul să merg. Dânsa a înțeles ce înseamnă să trăiești cu frica de doctori și injecții și s-a adaptat cerințelor mele.
Ca o paranteză, când devin vănătă, îmi amintește să respir, că este voie.
Indiferent de ambientul medical în care mă găsesc, din cauza fobiilor, fac involuntar un exercițiu de rezistență la reținerea respirației. Sunt sigură că-mi va folosi la ceva, într-o zi.
Importanța unui pod dentar și a sănătății orale pe termen lung
Te întrebi ce sunt podurile dentare?
Sunt lucrări protetice fixe, realizate de obicei din:
- ceramică
- zirconiu
- metal-ceramică
...care înlocuiesc unul sau mai mulți dinți lipsă, ancorându-se pe dinții vecini.
Denumirea de „pod” nu este întâmplătoare – exact ca un pod adevărat, această lucrare leagă două puncte stabile și umple un gol. În cazul dinților, acel „gol” vine la pachet cu rușine, disconfort, dificultăți la mestecat și, nu în ultimul rând, probleme de sănătate orală pe termen lung.
Nu vorbim doar de estetică. Vorbim de funcționalitate, de o masticație corectă, de evitarea migrării dinților rămași, de prevenirea tensiunii articulare și a durerilor de cap.
- Fără un pod, dinții vecini pot migra, înclina sau chiar ieși din alveolele lor.
- Mestecarea incorectă poate duce la suprasolicitarea articulației temporo-mandibulare.
- Presiunea neuniformă afectează echilibrul maxilar și poate cauza dureri cronice de cap.
Când îți cade un pod dentar – cum mi s-a întâmplat mie –, nu e doar „a, mă duc să mi-l pun la loc”.
Nu. Ai nevoie de un stomatolog priceput, care înțelege nu doar anatomia danturii, ci și spaima omului care stă pe scaunul stomatologic cu o istorie întreagă de fobii în spate.
De ce recomand cabinetul stomatologic Zâmbește din Iași cu încredere
Vreau s-o spun fără să sune a reclamă – deși îmi doresc din tot sufletul să ajungă la cât mai mulți oameni care au probleme cu dinții și se tem de dentist care știu că nu mai pot amâna.
Cabinetul stomatologic Zâmbește e locul în care m-am simțit pentru prima oară tratată ca pacient care contează. Acest sentiment i se datorează doamnei doctor stomatolog Diana Zăpodeanu – o profesionistă care nu doar că și-a făcut meseria cu migală și precizie, dar care a înțeles cât de important e să respiri în ritmul pacientului, să nu forțezi, să nu minimalizezi și să nu grăbești. Să știi când să spui „Gata pentru azi. Continuăm mâine.”
Fobiile medicale sunt reale
Nu sunt fițe, nu sunt lipsă de maturitate. Sunt condiții care se instalează, de multe ori, încă din copilărie, pe fondul unor experiențe traumatice.
Eu, de exemplu, nu pot nici măcar să stau în sala de așteptare a unei policlinici fără să mi se încleșteze maxilarul. Simt frig în oase, tremur din motive imposibil de explicat logic și-mi vine să fug. La dentist, acest efect se amplifică. Numai cât mă gândesc, mă apucă oroarea.
Uneori, fobiile dentare sunt însoțite de bruxism, de hiperventilație sau chiar de episoade de disociere. Nu e doar „nu-mi place,” sau „mi este frică.” E un sistem de apărare al corpului care spune „acolo e pericol, acolo nu mai controlezi nimic.”
De aceea, nu poți merge „la orice dentist.” Pentru cineva fără astfel de fobii, poate fi greu de înțeles. Dar pentru noi, cei care trăim cu ele, contează enorm să știm că cel din fața noastră nu doar că are experiență medicală, dar are și o răbdare nemăsurabilă și un fel de empatie, care nu se învață în facultate.
Cabinetul Zâmbește e curat, luminos, discret, cu personal amabil, dar mai ales cu o atmosferă care nu te face să simți că ești într-un spațiu medical agresiv. E locul unde poți merge chiar și dacă nu ai dureri, doar pentru un detartraj (așa cum am zis: ia încearcă să zici cuvântul cu voce tare – „detartraj.” Eu nu pot din prima, dar e vital să știi ce înseamnă și să-l faci măcar o dată pe an).
Un simplu detartraj poate preveni afecțiuni gingivale, respirație urât mirositoare și alte complicații care vin, inevitabil, dacă tot amâni.
Cabinetul oferă servicii complete:
- detartraj
- tratament carii
- poduri dentare
- albire
- urgențe stomatologice și multe altele.
La Zâmbește toate problemele tale dentare sunt luate în serios.
O lecție importantă învățată: Nu ignora problemele dentare
Am trăit trei luni fără pod, am plătit prețul și am învățat o lecție importantă: „Nu poți ignora problemele dentare.”
Și știi ce este trist?
Că sunt oameni care, din frică, ajung să evite dentistul ani întregi, până când nu se mai poate face nimic fără extracții, implanturi sau tratamente complicate și costisitoare. Nu doar pentru că nu aveau bani sau timp, ci pentru că le era pur și simplu frică — frică alimentată de experiențe traumatice cu doctori și dentiști lipsiți de empatie.
Și se poate în locuri în care medicii sunt oameni, nu doar tehnicieni.
Se poate dacă ai norocul să dai peste cineva ca domnișoara doctor Diana Zăpodeanu, care știe să repare nu doar poduri dentare, ci și punți de încredere între pacient și actul medical.
Concluzie: Un zâmbet nou, cu speranță și încredere
Dacă îți este frică de dentist, sau pur și simplu ai nevoie de unul bun, în cabinetul stomatologic Zâmbește este locul unde frica ta este luată în serios, iar calitatea tratamentului este prioritară.
Locații:
📍 Iași: Șoseaua Nicolina nr. 20
📍 Pașcani: Str. Izvoarelor nr. 8
Recomand din toată inima acest cabinet și pe domnișoara doctor Diana Zăpodeanu – singura în care am încredere.
P.S. Dacă ai amânat ani de zile din cauza fricii, nu e prea târziu. Eu am reușit să trec peste – și tu poți. Primul pas e cel mai greu.
Glumesc. O să fie mereu greu. Dar dacă-ți zâmbește cu răbdare și înțelegere un doctor stomatolog precum Diana Zăpodeanu... inevitabil, va fi bine.
Pentru mai multe detalii și contact, apasă aici:
